INTELLIGENT SOLUTIONS

Interviu Cosmin Ghinea - MediaPro Interactive 11 comentarii

1. Este prima oara cand participati ca invitat la Conferintele "Olimpiadelelor Comunicarii".Cum vi s-au parut temele propuse, prestanta prezentarilor si aprezentatorilor, comunicarea invitatilor cu spectatorii?

Dintre cele cateva conferinte la care am asistat, cel mai mult mi-a placut “Povesti din campanie – ce-am invatat din primul vot uninominal”. Poate si pentru ca ma asteptam ca politicienii invitati sa aiba un discurs lemnos. In schimb, am asistat la un dialog deschis, din care sper ca “olimpicii” sa aibe de invatat. Din acest punct de vedere, invitatii au stiut sa antreneze sala, iar participantii din sala au raspuns la randul lor.

2.Care este motivul pentru care ati acceptat sa tineti o prezentare in cadrul Conferintei Olimpiadelor Comunicarii?

Organizatorii evenimentului ne-au facut invitatia de a sustine o prezentare pe subiectul « drumuri de cariera intr-o agentie de comunicare ». Si cu toate ca noi, MPInteractiv, nu suntem tocmai firma potrivita profilului propus de organizatori, am decis sa fim prezenti pentru a putea deschide si o alta cale de dialog cu potentialii nostrii consumatori. Sau poate chiar viitori angajati. Feed-back-ul primit la prezentarea in sine, la sesiunea de Q&A si, mai ales, dialogul purtat ulterior conferintei cu o serie de participanti ne-au confirmat alegerea facuta. Sper ca in curand vom putea gasi cai concrete de colaborare cu o pastre dintre acesti participanti.

3. Lucrati de aproape zece ani in media. Daca nu ati fi facut asta, ce alta cariera ati fi ales? Care ar fi fost planul B?

Inainte de a ma angaja in presa – practic pe timpul facultatii – planul “A” era sa lucrez in turism. Pe atunci ma tenta foarte mult ideea de a fi ghid, de a calatori si indruma turistii sa descopere destinatiile lumii. Usor-usor am descoperit ca si jurnalismul este o forma de “ghidaj”, astfel incat in momentul in care am aflat de oportunitatea de a lucra la Ziarul Financiar, care pe vremea aceea tocmai se lansase, nu am ezitat. M-a ajutat faptul ca am absolvit o facultate economica – Comert, ASE – astfel incat m-am adaptat, sper eu, bine cerintelor unui cotidian economic. Astfel ca acum consider ca decizia de a lucra in presa a fost cu adevarat planul “A”. Iar planul “B” in acest moment ar fi turismul. Ce-i drept, intre timp lucrurile s-au mai schimbat, acum lucrez intr-un domeniu extrem de dinamic: Internetul – care a devenit astfel planul “A”. Si probabil ca in viitor o sa fiu mai implicat si mai mult in ceea ce inseamna mobilitate pe web. Iata cum planurile se cam schimba de la o perioada la alta...

4 Ca jurnalist, cu siguranta ati interactionat cu mediul politic romanesc . V-ati gandit vreodata sa aspirati la vreo functie politica? De ce?

Nu sunt interesat de domeniul politic, insa am avut ocazia sa cunoasc o buna parte din reprezentantii partidelor politice, in special pe cei care lucrau in domeniile mai aproape de interesul meu, respectiv IT&C si Turism. Am cunoscut practic cam toti ministrii sau secretarii de stat din domeniul IT&C din 1998 incoace, si cel mai mult mi-a placut felul in care isi comunica activitatea Dan Nica, cel care a ocupat pozitia de ministru in anii 2000 – 2004, daca nu gresesc.

5.Ce tip de discurs politic considerati a fi optim pentru Romania actuala?( discursul idealist al lui Obama, discursul basescian, cel al lui Vadim Tudor, etc., etc.)

Ipotetic vorbind, daca vreodata ar candida – atunci un discurs potrivit ar putea avea Mircea Badea. Bine, nu ma astept ca el sa si candideze, dar daca ar face-o si ar fi la momentul candidaturii reprezentantul unui partid de opozitie atunci el ar putea avea o priza buna la o parte din electorat. Spun asta pentru ca, desi nu sunt un analist politic si nici nu imi propun sa devin, la o vedere din avion - mi se pare ca o parte dintre romani simt nevoia unui discurs politic acid, razbunator si ironic in acelasi timp. Este un discurs “eliberator”, in care multi se regasesc.

6.Ati cunoscut numeroase personalitati, oameni de marca pe plan national si international. Care dintre acestia v-a impresionat cel mai mult si de ce?

De-a lungul timpului am remarcat mai multe personalitati. Am incercat sa le inteleg unele dintre deciziile luate si motivatiile lor, nu stiu in ce masura am si reusit. Daca ar fi sa recomand participantilor la Olimpiade ceva, atunci le-as recomanda sa fie deschisi la toate oportunitatile ivite, sa incerce sa inteleaga o problema din mai multe perspective. Si daca sfatul suna prea general, atunci mai concret ar fi urmatorul: dupa ce terminati facultatea, incercati sa urmati niste cursuri sau poate chiar un master la o facultate care, la prima vedere, nu are nicio legatura cu educatia voastra de pana atunci. Veti fi pusi astfel in situatia de a intalni si alte perspective, de a cunoaste oameni care avand o educatie diferita de a voastra va pot invata lucruri noi.

EFFECTIVE COMMUNICATION INTREABA, LUCESCU, CIUTACU SI STOICIU RASPUND 3 comentarii

PAVEL LUCESCU
Licenta in Sociologie-Politologie, 14 ani de presa, scrisa, radio, TV. Redactor politic intre 1994 si 1996 si editorialist al retelei de ziare locale Monitorul intre 1996-2004. In 1997, castigatorul concursului national de analiza politica organizat de revista "22”. Intre 2004-2005, sef sectie Politic, 2005-2007 redactor sef adjunct, in prezent senior-editor, Cotidianul. Din 2006 - colaborator al revistei Money Express. Alte colaborari, in ultimii 4 ani: Realitatea TV, Realitatea FM, National TV, Radio-Romania Actualitati, TVR1, TVR2." ( Sursa: olimpiadelecomunicarii.ro )

VICTOR CIUTACU

"Ziarist pur-sange, nascut, nu facut. N-am scoala de jurnalism si, sincer sa fiu, nici nevoie n-am. Cand ma uit in spate, vad, din pacate, un imens hau. E trist ca o tara cu oameni, in principiu, talentati, nu e-n stare sa coalguleze o presa mai buna, mai detasata de politic, mai aplecata catre problemele celor care o consuma. Cu asta ma ocup, din asta traiesc si, spre disperarea unora, n-am de gand sa ma opresc. Macar pana o sa gasesc unul tot atat de bun ca si mine." ( Sursa: olimpiadelecomunicarii.ro )

ANDREI STOICIU

"Este un specialist in comunicare si relatii publice. In sectorul public a fost consilier in Administratia Prezidentiala (2000-2005), lector la Institutul National de Administratie (din 2003).

A lucrat pe diverse programe de asistenta tehnica, finantate international (PHARE, TACIS, CARDS, Europaid, USAID, World Bank, Swiss agency for International development) pentru Ministerul Sanatatii, Ministerul de Interne, Ministerul de Externe, SGG, ASG. In sectorul privat a dezvoltat proiecte de comunicare din 1997, pentru clienti precum: Volvo, BCR, Carrefour, Eurobank, Policolor, Real, Realitatea, Ziua, Dacia, Hilton, Tuborg. Detine un doctorat (IEP) la Paris, un master (Universitatea din Quebec) si a publicat 5 carti de specialitate, dintre care cea mai recenta (Cum sa convingi un milion de oameni), este primul si singurul manual de marketing aplicat pe exemple si studii de caz din Romania." ( Sursa: olimpiadelecomunicarii.ro )

I-am abordat la Conferintele Olimpiadelor Comunicarii, au fost de acord sa ne vada, sa ne asculte si chiar sa ne raspunda la cateva intrebari:
1.Nu este prima data cand participati ca membru al juriului la "Olimpiadele Comunicarii". Ce schimbare observati de la un an la altul in randul participantilor?

Victor Ciutacu: Nici una semnificativa. Tineri entuziasti si dornici sa castige, mijloace destul de putine.

Andrei Stoiciu: Toata lumea cauta solutii commode.Am auzit la preselectii propozitii de genul: o sa facem campanile pe internet,campanie pe facebook, campanile virala. Se folosesc tot felul de clisee, in ideea ca daca s-a dezvoltat o noua tehnologie, e suficient sa spui asta ca sa ai un avantaj si asta te scuteste de partea de munca. Mi se pare o comoditate.

Pavel Lucescu: Cu rezerva ca am fost doar la Olimpiadele Comunicarii de anul trecut si anul acesta am participat la preselectii, nu am o perspectiva in timp,dar fata da anul trecut, echipele mi s-au parut mai slabe.Anul trecut au fost mai multe echipe care mi-au dat impresia ca inteleg ce insemana comunicarea politica. Ca observatie generala, anul acesta,am remarcat la echipe ca au fost pregatite theoretic, incarcate de citate dar incapabile sa faca pasul spre ceea ce sociologii numesc “operationalizare”.capacitatea de a transpune teoria in practica si de a vedea in spatele unui caz concret.

2.Tinerii nu sunt foarte atrasi de mediul politic romanesc. Credeti ca organizarea in fiecare an a "Olimpiadelor Comunicarii"- sectia Comunicare Politica, schimba cu ceva mentalitatea tinerilor ( cel putin a participantilor) vis-a-vis de starea politica din Romania?

Victor Ciutacu: Da, in mod cert. Orice demers de tipul Olimpiadelor Comunicarii conteaza. Intr-o societate profund apatica, unde interesul general al tinerilor converge catre orice, numai catre politica nu, fiecare tanar al carui interes e captat de politica e un castig pentru democratie.

Andrei Stoiciu: Da.exista o speranta. Prin competitie si castigare de experienta , este posibil ca acesti oameni sa se implice si sa doreasca sa scimbe ceva.

Pavel Lucescu: Cei care participa au cu siguranta de invatat ceva.Castiga sau nu, au o motivatie mult mai puternica decat ceilalti tineri. La Conferinta “Comunicare sociala vs Comunicare Politica” unde am fost moderator am vazut o sala plina de tineri si acestie cu siguranta au rmas cu ceva. E clar ca cei care participa au o motivatie mult mai puternica.

3.Care este motivul pentru care ati acceptat sa fiti membru in juriul sectiei Comunicare Politica din cadrul Olimpiadelor Comunicarii?

Victor Ciutacu: Rugamintea amicilor mei Dragos Dehelean si Dragos Tuta, traditia ultimilor trei ani, curiozitatea..

Andrei Stoiciu: 1.M-a interest inventivitatea echipelor,creativitatea si 2.Organizarea. Ideea este una foarte buna , iar organizarea si rezultatul per ansamblu funtioneaza bine. Olimpiadele Comunicarii functioneaza bine!

Pavel Lucescu: din curiozitate in primul rand.Olimpiadele Comunicarii sunt un lucru foarte bun. De la an la an participa tot mai multi candidati. Concursul este obiectiv si poate deveni un reper in cultura/comunicare politica.( in timp). Este o treaba buna.

4.Sunteti unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati jurnalisti din Romania. Daca nu ati fi fost om de presa, ce alta cariera ati fi ales? Care ar fi fost planul B?

Victor Ciutacu: Multumesc pentru aprecieri, dar nu m-am gandit niciodata la un Plan B. Sunt inginer de meserie, iar de vreo doua ori am facut si pe consilierul a doi ministri.

Pavel Lucescu: Mi-a placut arhitectura. Inainte de ’89 era o singura facultate de arhitectura in tara si era cumva cam complicat , eu venind din nordul tarii.

4.Sunteti un comunicator de succes. Daca nu ati fi facut atat de bine asta, ce alta cariera ati fi ales? Care ar fi fost palnul B?

Andrei Stoiciu: Am factu si fac o multime de alte lucruri : am lucrat intr-un santier, am scris romane, am fost instructor de inot, am avut un bar, am organizat petreceri.

5.Interactionati de ceva vreme cu mediul politic romanesc si nu numai. V-ati gandit vreodata sa aspirati la vreo functie politica? De ce?

Victor Ciutacu: Nu m-a interesat serios niciodata. Oriunde-n lume, un post de ministru, spre exemplu, e o onoare, nu un pas catre capatuire. La noi, dar nu suntem singurii, mai ales in republica lui Basescu, juramantul de ministru te apropie cu pasi ametitori de puscarie. In acest context, la ce bun?

Pavel Lucescu: Da, am avut o initiativa inainte de a intra in presa, cand eram student la Stiinte Politice ( in Iasi, inceputul anului 1990) de a ma inscrie intr-o organizatie de partid. Vroiam sa vad ce se intampla din interior, eram obsedat de ceea ce era in jur, de evenimente. Aceasta tentativa s-a rezumat doar la o discutie. Politica e pentru un anumit tip de temperament. Trebuie sa-ti placa multimea si sentimental de putere in sensul de control.

5.Ati fost consultant al Guvernului Romaniei, consilier de comunicare al Presedintelui. De ce nu v-ati implicat totusi in politica?

Andrei Stoiciu: Politica nu e un mediu prea placut in Romania. Sunt putini oameni liberi in politica. Ca si consultant aveam aceasta libertate. Puteam, sa plec,sa vin. Ca militant nu.

6.Pana la ce nivel credeti ca poate ajunge compromisul in ascensiunea politica?

Victor Ciutacu: Extrem de jos, credeti-ma. Exista oameni dispusi la orice.

Andrei Stoiciu: Compromisul este necesar in politica. Politica este arta de a face posibil ceea ce este mai necesar (intr-o anumita perioada sociala).

Pavel Lucescu: In Romania poate ajunge pana oriunde. Desi suna a banalitate, politica este o arta a compromisului.

8.Ce tip de discurs politic considerati a fi optim pentru Romania actuala?( discursul idealist al lui Obama, discursul basescian, cel al lui Vadim Tudor etc., etc.)

Victor Ciutacu: Discursul lui Crin Antonescu, daca se hotaraste sa si scoata sabia.

Andrei Stoiciu: E diferit de la persoana la alta. Vadim si Iliescu au avut in discursuri un punct comun: au pledat pentru idealuri. Basescu a venit cu un tip de discurs aproape opus, Nastase a mers pe un doscurs democratic. Fiecare discurs politic se face dupa situatia sociala a unei epoci.

Pavel Lucescu: Exista o diferenta intre ceea ce-mi place mie si ceea ce s-ar potrivi la public. Mie , discursul lui Crin Antonescu mi se pare cel mai apropiat de realitate. Totusi, la publicul roman merge cel mai bine probabil, discursul basescian.

7.Stim ca ati cunoscut numeroase personalitati, oameni de marca pe plan national si international. Care dintre acestia v-a impresionat cel mai mult si de ce?

Victor Ciutacu: Suleiman Demirel, pentru simplitate si naturalete-n comportament.

Andrei Stoiciu: Eu am invatat toate chestiile astea de PR de la un om extraordinar , vorbea sapte limbi, stia sa se adreseze cu “dumneavoastra” chelenrului sis a-I vorbeasca cu “tu” presedintelui Chirac, ceea ce mi se pare o mare dovada de subtilitate. Si al doilea ar fi Putin. Pentru impozanta.

Pavel Lucescu: Lui Andrei Plesu ii sunt oarecum dator, cartea sa influentandu-ma foarte mult la varsta cand abia iesisem din adolescenta. Dintre politicieni nu pot detasa unul pe care sa-l admir.

8. Continuand ideea de a impresiona, cum trebuie sa arate si ce trebuie sa faca echipa castigatoare de la sectia Comunicare Politica?

Victor Ciutacu: Daruiti, pasionati, ambitiosi.

Andrei Stoiciu:Trebuie sa faca ceva memorabil

Pavel Lucescu: Astept sa vad ca dincolo de pregatirea teoretica sunt intelese doua lucruri:1Orice campanie trebuie sa se invarta unei idei-forta si 2.- acea idee sa fie intr-adevar o putere. Iar acest lucru tine de creativitate. Cum imbraci ideea, cum o transmit, as vrea sa vad ca se intelege ca o campanie are un mesaj clar.

9.Cu ce trebuie sa va surprinda?

Victor Ciutacu: Sa fie altfel..

Andrei Stoiciu: sa fie foarte creativi.

Pavel Lucescu: Cu mesajul-forta al campaniei.

INTERVIU REALIZAT DE BALTAG VICTORIA SI ADRIAN DIACONU

OLIMPIADELE COMUNICARII - PARTEA A DOUA 1 comentarii

Dupa cum era de asteptat, astazi au fost trase la sorti echipele si candidatii pentru care vor lucra. Au fost propuse teme dintre cele mai diverse: de la campanii de combatere a impozitului forfetar ( bine ca nu ne-a picat ciudatenia asta ) pana la campanii ce privesc sportul ( a lui Victor Ponta ). Noi am avut norocul sa primim o campanie pentru europarlamentarul Corina Cretu ( pentru o mai buna cunoastere a doamnei in cauza va ofer acest link ). Trebuie sa realizam o campanie care sa creasca notorietatea activitatilor intreprinse de dumneaei si targetul il reprezinta femeile, tinerii si pensionarii. Bugetul care ne-a fost alocat este de 100.000 E. Toata aceasta desfasurare de forte va avea loc pe parcursul unei luni de zile, mai exact in perioada mai-6 iunie a.c.

Activitatea o vom intreprinde atat la Palatul Parlamentului, cat si in alte locatii care ne vor fi puse la dispozitie de consilierii doamnei Cretu. Ne bucuram de tot sprijinul clientului nostru si speram sa-l reprezentam cu eficienta si profesionalism.

Este pe cat se poate o munca extrem de solicitanta, dar in acelasi timp interesanta si placuta.

PS: a lipsit astazi Ludovic Orban…probabil s-a retras pentru ca dupa cum imi spunea acum 2 zile, nu si-a facut “temele” in ceea ce priveste implicarea dansului in O.L.

PRESELECTIA - INTRE FURCILE CAUDINE SI SABIA LUI DAMOCLES 4 comentarii

22 aprilie, seara...
Telefoanele suna necontenit. Fiecare cauta pe fiecare, intrebari, nemultumiri, pesimism, optimism, ne luam de Steaua ca n-a castigat meciul, de individul de la cafenea ca ne-a dat afara, de femeia de serviciu de la scara care tipa ca vorbim prea tare si nu poate sa doarma, de pisicile care urla sexogen pentru aceasta perioada…ma intreb de cine Dumnezeu nu ne-am luat?!

Cu o noapte inainte somnul a cam tras chiul in ceea ce ne priveste. Era clar ca acum aveam ochii iesiti din orbite si tigarile se duceau una dupa alta. Ne uitam din nou pe foile de analiza. Nimic nou pe frontul de vest al hartiilor mazgalite cu enspe mii de pixuri si mototolite de atata studiu intens. Deveneam leninisti cu fiecare minut: “Invatati, invatati, invatati!!” – asta era fraza cel mai des auzita si simteam ca circumvolutiunile noastre pulseaza asemenea unei bucle de retroactiune: ce intra pe o ureche, iesea pe cealalalta!!

Acum era momentul cand fiecare dintre noi trebuia sa sustina o profesiune de credinta, sa treansceada conventionalul, sa isi verifice tensiunea si sa isi converteasca emotiile in curaj. Lipsea totusi ceva…acel ceva de care e uneori nevoie pentru a ne trezi din letargie, din starea de catalepsie care ne cuprindea vazand cu ochii…Et voila!!! Dupa lupte seculare care au durat 3 guri de tarie si o narghilea, mintile noastre, scotocind in ungherele cele mai absconse, au parte de probabil cea mai percutanta idee care ar fi putut vreodata veni cuiva ce participa la O.C. Incredibil, irefutabil, inimaginabil, apodictic, dionisiac si mii de tunete!! Cu asta ii terminam pe apolinicii din juriu…nu vad ce ar mai putea sa ne ia sansa de a merge mai departe!!

Inca o simulare a discutiilor, cautam potentiale intrebari care ne-ar fi puse, gandim raspunsuri pertinente, mai apar divergente…toate acestea constructive. Pe la 23:00 spunem ca e suficient…nu mai are rost sa discutam, mergem cu ceea ce stim, spunem ceea ce ne rasare prima data in minte si apelam la tehnicile razboinice ale lui Sun Tze si la intelepciunea Maestrului Zen…

Problema care ne macina acum: unde, cand, cum ne intalnim a doua zi dimineata? ( eram programati la 10:24 ). Adrian ,( adica moi ), Raluca 1, Raluca 2, Ionut si Victoria.

PS: si mai ales, cum ne imbracam? In stil hip-hop, hippie, buddha-bar sau la 4 ace? Nudul era exclus din start! Am stat juma’ de ora sa decidem cu privire la ora si locul intalnirii. I. si V. au considerat de cuviinta ca ajung mai usor de la Crangasi cu tramvaiul 41 pana la Piata Presei Libere…dar noi, ceilalti cum facem?? PPS: nu eram sigur ca I. se poate trezi asa devreme!!

R1: baaa, vin eu cu masina si va iau…Bun, dar pe unde ca pe la Natiunile Unite e full dimineata!

R2: nu-i bai, la 8 ma intalnesc cu Adrian la Unirea, luam metroul pana la Universitate, iar tu ne astepti in fata la Intercontinental cu masina pe avarie.

Pana aici totul pare ok…sa fie asa cum am hotarat. Nu suport lipsa de punctualitate am zis eu.

Noaptea pe la 3, cand urmaream “30 days of night” ( l-a vazut careva??? ) primesc mesaj de la Victoria: “Nu pot sa dorm, imi trec prin minte numai idei din proiect, nu pot sa ma rezum la 2 minute! Offff!! O iau razna!”

“Allmighty God !” mi-am zis…fata asta nu se calmeaza. Dintre toti, R2 si Ionut erau cei mai bine dispusi. N-aveau nici o treaba. Isi cunosteau rolurile si stapaneau foarte bine informatiile. De fapt toti le stapaneam foarte bine, dar starea de nervozitate era mai accentuata la unii. Noapte de pomina fara comentarii.

La 8 dimineata sunt la metrou la Unirea…R2 era de negasit. Si ma rupeau pantofii teribil ca nu-i purtasem decat de vreo 4 ori. La 8:10 apare R2 ( am spus cumva ca imi displace intarziatul? ), dam repede sa intram in compartiment si iesim in 5 minute la Universitate. R1 ne astepta…cum altfel? N-ati ghicit? Cu eterna si fascinanta fraza “am uitat tot” ( de fapt ea stia tot, dar asa avea impresia ). Pana atunci vreo 146576⁴⁵⁷ de telefoane la grupul de elita 2: Ionut si Victoria. Ei erau deja la locul cu pricina.

Pe la Aviatorilor ma trezesc dintr-odata cu tipete…un alcoolic la volan, conducand o autoutilitara era sa ne cam termine dupa un viraj brusc spre noi. Evident R1 era cea panicata si nu pot reproduce pretioasele cuvinte pe care le pronunta atunci.

Parcarea: evident la Sofitel. Unde gasim acum locatia preselectiilor? Intamplator cateva afise fluturau agatate de garduri. Le-am urmat si am ajuns la punctul zero al zilei. Nici tipenie in jur, numai cativa indivizi de la ADP, atrasi probabil de fetele din echipa, s-au oferit sa ne ajute sa gasim automatul de cafea, baile, o sala unde putem sta pana pe la 10:00 etc.

Primesc un telefon de la Corina, Executive PR la O.C., intrebandu-ne daca suntem inca pe drum…de unde, noi eram acolo de 40 minute. Ajungem in hol, confirmam prezenta echipei si ne asteptam randul…eram a 3-a. La vremuri noi, tot noi..in sensul ca din echipele dinaintea noastra faceau parte multe figuri cunoscute, care mai de care mai pitoresti si colorate. Primii intra asemenea porcului la taiere, extrem de incordati..ne transmit si noua starea. Dureaza 20 minute? De ce? Gata…i-a terminat, sigur noi vom fi tinuti mai mult timp. I-am vazut iesind cu capul in pamant. Deja noi ne gandeam la ce e mai rau. Intram frumusel in sala, cei trei domni respectabili ne asteptau ca la sacrificiu si incepem…da incepem frate, si da-i si lupta si lupta si da-i…parca nu eram noi!!! Am fost incredibili. Ce intrebari? Lasa intrebarile…la cat de pregatiti am fost nu mai era cazul sa ne verifice. In 10 minute eram deja entuziasmati.

Seara primesc mail de la organizatori anuntandu-ne vestea cea buna: “Felicitari echipei Effective Communication pentru calificarea in finala”.

Anunt pe fiecare, ii invit ziua urmatoare la o bauta si incepem sa ne gandim la ce anume ne-ar putea astepta in finala…euforia de moment anuleaza orice stare de oboseala. Greul de-abia acum incepe, pana acum au fost jocuri de gradinita.

OLIMPIADELE COMUNICARII, HERE WE COME! 2 comentarii

Mark Twain spunea mai demult ca paradoxul vietii consta in faptul ca in prima jumatate ai puterea sa faci orice vrei, dar nu ai si intelepciunea necesara, iar in a doua jumatate ai intelepciunea, dar nu mai ai puterea sa faci ceea ce iti doresti. Si, din pacate, trebuie sa ii dam dreptate. Dar asta nu inseamna ca suntem condamnati ireversibil la o soarta cruda. Bineinteles ca si intelepciunea, si increderea, si maturitatea asumarii propriilor fapte pot fi dobandite inainte ca noi sa imbatranim si sa ne aflam in imposibilitatea fizica de a mai face ceva. Dar pentru asta e nevoie de implicare, de actiune, de dorinta de a face ceva. Taina tineretii nu sta in puterea de a face orice, ci in puterea credintei ca PUTEM face orice, ca innoim mereu lumea…si poate asta si facem..
Nu putem astepta toata viata ca cineva sa faca ceva pentru noi sau sa ne modeleze personalitatea, intelectul. Singurii responsabili pentru acestea suntem noi insine, asa cum o veche maxima spunea:” esti ceea ce vrei sa fii”. Credem cu tarie ca toate lucrurile pe care le-am facut, toti oamenii pe care i-am cunoscut, toate locurile vazute sau visate alcatuiesc in noi un puzzle minunat ale carui piese se reflecta in tot ceea ce facem…Tineretea e o mare promisiune, e frumoasa prin ceea ce anunta, este o iluzie ce traieste prin devenire. Noi suntem tineri. Avem putere. Energie. Curaj. Libertate. Entuziasm .


Si nu vrem ca acestea sa se consume zadarnic, lasand in urma regretul clipelor pierdute, ci sa le valorificam intr-un mod intelept prin experiente frumoase si initiatice care sa ne ofere oportunitatea de a invata ceva nou. De aceea, am hotarat sa pornim pe acest drum anevoios, dar in acelasi timp promitator.
Pentru noi, Olimpiadele Comunicarii reprezinta o mare provocare pe care vrem sa o transformam in sansa. De fapt, este o sansa unica, un tren pe care nu trebuie sa il pierzi caci merge pe magistrala cunoasterii. Te ajuta sa te cunosti pe tine prin ochii coechipierilor tai, sa cunosti realitatea intr-o alta ipostaza si mai ales te determina sa iti explorezi originalitatea si creativitatea.
Un concurs de o asemenea amploare si importanta sadeste in tine dorinta de a fi mai bun. Totodata, te pune in situatia de a lucra intr-o echipa, de a invata ce inseamna sa imparti cu ceilalti ideile si gandurile tale, sa fii tolerant si asertiv. Iar acestea sunt esentiale penru niste tineri aflati la inceput de drum.
Nu intentionam sa plictisim cu aceste ganduri ce ne vin acum in minte. Stam si privim in urma cu si vedem 5 tineri entuziasmati si hotarati care intr-o seara primavarateca s-au intalnit si au luat decizia ce avea sa le schimbe planurile, sa le consume enegia, sa le stimuleze imaginatia si mai ales sa ii transforme intr-o ECHIPA.
Cineva afirma: ”sa-ti formezi o echipa este inceputul. Sa ramai alaturi de echipa ta reprezinta procesul, iar sa ajungi sa lucrezi in echipa inseamna succesul”. Lucrul in echipa nu este un lucru facil. Am fi ipocriti sa spunem ca totul a decurs perfect. Au existat momente mai grele, momente de tensiune, de lipsa de idei, de confruntare, dar toate acestea au fost depasite. Poate va intrebati cum. Raspunsul este simplu: prin rabdare, intelegere, diplomatie si umor.Am invatat sa ascultam, unii dintre noi au inteles ca nu intodeauna au dreptate, iar altii au acceptat ca poti gresi uneori, fara ca acest lucru sa iti conteste calitatile.
Partea foarte amuzanta este ca am incropit aceasta echipa cu cateva zile inainte de deadline-ul inscrierilor!! E normal a deduce cum s-au derulat evenimentele dupa aceea: presati de timp, cautam fiecare sa facem lucrurile cat mai de calitate in cel mai scurt timp!
Bineinteles, am aplicat si principiul :”pauzele lungi si dese, cheia marilor succese”, dar iata ca in final am reusit sa finalizam ceea ce ne propuseseram de la inceput si am castigat ceva extrem de valoros: PRIETENIA, ce ne leaga acum mai strans decat inainte de aceasta experienta.

Si ce imn mai bun ne puteam alege decat "The Champions":

MAI AVEM IDENTITATE NATIONALA? 1 comentarii

In Romania se poate discuta despre o extraordinara influenta a lui „Ianus bifrons”, adica a dublei orientari a identitatii nationale si a constiintei nationale: catre trecutul nu prea indepartat, al mentalitatii socialist – conservatoriste, si catre viitor, al generatiilor de mentalitate neo-democratica.
Aderarea Romaniei la UE nu a insemnat ca in loc de „ Miorita „ ciclul primar va studia „Hamlet” ca fiind unul dintre cele mai importante mituri ale romanilor. Aceasta aderare nu schimba nici binecunoscutele sintagme „codrul frate cu romanul”sau „romanul s-a nascut poet”…

Noi nu avem o marca de produs atat de puternica incat sa ne reprezinte. De exemplu, americanii au: Coca-Cola, Pepsi, McDonald’s si altele binecunoscute, francezii au parfumuri scumpe si haine de marca, eleganta si rafinament, elvetienii sunt renumiti prin marcile de ciocolata pe care le exporta si prin ceasurile lor. Intrebare: aceste produse se identifica foarte bine cu specificul acestor natiuni, aceste produse definesc tarile respective, pe noi ce produs ne defineste cel mai bine ? Raspunsul este ca nu exista nici un astfel de produs sau daca exista nu a fost foarte bine pus in valoare pana in momentul de fata. “Dracula” consider ca este un mit exagerat, pe care numai occidentalii il vad ca pe unul reprezentativ pentru romani, insa tind sa cred ca nu este cel mai bun element de definire pentru noi.

Spre intelegera identitatii nationale romanesti in contextul globalizarii, incheiem prin a cauta o cale de mijloc. Principiul lui Heraclit ( “nu ne putem scalda de doua ori in apele aceluiasi rau” ) este valabil tot asa cum, la polul opus, e valabila si expresia romaneasca: „Apa trece, pietrele raman”, adica esentele. Doua metafore cu subiect „acvatic”, prima absolutizand trecerea, schimbarea, a doua afirmand statornicia si rezistenta.

CRIZA MONCHER, DAR SA SE REVIZUIASCA PRIMESC 1 comentarii

Dar sa nu se schimbe nimic. Paradigma timpurilor actuale: criza, dar pentru cine? In principiu nu sunt bani insa vulgul, manat de spiritul de turma si de instinctul foamei este mai isterizat ca inainte de criza. Pe cine afecteaza de fapt aceasta situatie? Sau ce a generat-o? Evident primele condamnate au fost SUA, insa oscilatii ale pretului petrolului, gazelor, instabilitatea burselor internationale au constituit premisele unei crize majore.

Atentie, am spus criza nu recesiune! Recesiune a fost in 1929-1933, cand s-au inregistrat falimente inclusiv la nivel de state. Acum este adevarat ca mari corporatii sunt amenintate, insa politicile economice de ajutorare din partea trezoreriilor nationale sunt mult mai bine implementate (JP Morgan, cea mai mare banca de investitii din lume este extrem de conectata la trezoreria SUA...cand "baietii buni" au nevoie de bani cer de la banca si viceversa.)

Românii sunt impasibili în faţa crizei financiare cu care se confruntă restul lumii: mai mult de jumătate sunt convinşi că nici măcar nu traversăm o astfel de perioadă , iar cei care recunosc totuşi existenţa unor tulburări economice spun că acestea nu se pot prelungi pe mai mult de un an de zile. De aceea conationalii nostri sunt consumatori sub toate aspectele si umplu supermarketurile pana la refuz, ca urmare a efectului de gloata :P, nu tin cont de economiile personale si "dreg busuiocul"...sper sa mai aiba ce drege mai tarziu. Este foarte posibil sa creasca si numarul vizitelor la psiholog.
Sa auzim de bine...