INTELLIGENT SOLUTIONS

Cineva afirma in trecut ca: „realitatea este ruina unui basm”. Si tind sa ii dau dreptate. Doar ca, din frumosul basm de odinioara au ramas doar manifestarile urate, negative care ne guverneaza si ne influenteaza viata intr-un mod nu tocmai placut. Pe scena actuala a lumii reale, statele au luat locul cavalerilor care se luptau pentru mana printesei, iar printesa a fost inlocuita de putere, acest afrodisiac atat de puternic care ne impiedica sa atingem starea edenica primordiala in care ne-am dori sa traim.

Se observa ca intreaga viata a unei natiuni, de la nivelul local la cel global, este o continua lupta pentru putere, o dorinta incontrolabila de dominare.Aproape ca printr-o lege a firii, in fiecare secol pare a se ivi o tara cu vointa, puterea si imboldul intelectual si moral de a modela intregul sistem international potrivit propriilor sale valori, iar acest fapt conduce in mod inevitabil la rivalitati si conflicte.

Realistii au fost intotdeauna fascinati de conflict si nu au fost niciodata de parere ca acesta ar putea fi dezradacinat din viata internationala. Din contra, realismul se asteapta ca principalul model de interactiune in politica internationala sa fie conflictul. Rivalitatea, suspiciunea, confruntarea sunt relatiile pe care realistii le considera cele mai ilustrative pentru politica internationala. Reconcilierea, cooperarea, prietenia sunt pentru realisti notiuni intotdeauna mai nesigure si mai putin importante, dar vitale in opinia mea pentru atingerea unei armonii mondiale. Parerea lor generala este ca energia interesului propriu-ca motor sau forta de motivare- si slabiciunea limitarilor morale provoaca rivalitati al caror deznodamant este reprezentat de conflict.

Bineinteles ca exista si alte pareri referitoare la cauzele conflictelor internationale, la adevaratele cauze care se ascund in spatele intereselor politice si dorintei de putere.In momentul de fata identitatea culturala si cultura, care sunt la nivelul cel mai raspandit identitati ale civilizatiei, modeleaza tendintele de coeziune, dezintegrare si conflict in lume. Intentiile politice sunt puternic modelate de consideratii culturale, cultura fiind o forta care unifica si divide. Conflictele si asocierile intre state sunt din ce in ce mai limitate de factori culturali si civilizationali. Ciocnirile de pe scena mondiala, nascute din interactiunea arogantei occidentale, a intolerantei islamice si a afirmarii asiatice, par sa ilustreze intunecata viziune a lui Dibdin:” Daca nu uram ceea ce nu suntem, nu putem iubi ceea ce suntem”. Iata deci principiul dupa care se ghideaza astazi unele state ale lumii, care incearca sa-si impuna propriile valori si credinte ca fiind universal valabile. Este firesc ca o astfel de atitudine sa provoace reactii adverse din moment ce fiecare vrea sa isi apere profilul cultural si ideatic.

Analizand aceste idei referitoare la relatiile internationale actuale, imi este greu sa-mi imaginez un sistem politic perfect, in care conceptul de „conflict” sa fie doar unul fictiv. Dupa parerea mea, acest sistem (utopic) va functiona doar atunci cand toate diferentele de rasa, religie si cultura vor fi depasite, cand temelia lumii pe care vrem sa o construim se va sprijini pe urmatorii piloni:Pace, Toleranta, Cooperare si Prietenie. In realizarea acestui ideal, cred ca formarea uniunilor de state joaca un rol important, iar odata cu dezvoltarea multilaterala a raporturilor amicale e necesara si dezvoltarea si perfectionarea procedurilor de reglementare pasnica a diferendelor. Totodata, uzul de forta trebuie eliminat de pe scena relatiilor internationale, iar conducatorii statelor trebuie sa intretina relatii pasnice cu vecinii lor.

Din pacate insa, traim intr-o lume imperfecta, iar potentialele amenintari si riscuri la adresa securitatii statale conduc inevitabil la crize si la recurgerea la razboi ca forma de solutionare a problemelor.