MAI AVEM IDENTITATE NATIONALA?

Secolul XXI, al globalizarii in masa si al metaculturalizarii, ne gaseste in ipostaza de acceptanti ai unor constiinte nationale si ai unor identitati care nu mai par a fi ereditare, ci asimilate. Poporul roman nu este unul expansionist prin formatie, tendinta a fost aproape intotdeauna aceea de restrangere si conservare.
Denigrarea si incercarea de desfiintare a identitatii nationale romanesti se face in primul rind datorita unei profunde necunoasteri a ceea este in sine aceasta identitate.

O persoana se identifica in istorie prin felul sau de a fi, exprimat printr-o anumita conceptie despre lume si viata corespunzatoare acestui mod al sau de a fi; conceptie vadita la rindul ei prin gindire, limba si comportament.

In Romania se poate discuta despre o extraordinara influenta a lui „Ianus bifrons”, adica a dublei orientari a identitatii nationale si a constiintei nationale: catre trecutul nu prea indepartat, al mentalitatii socialist – conservatoriste, si catre viitor, al generatiilor de mentalitate neo-democratica.
Aderarea Romaniei la UE nu a insemnat ca in loc de „ Miorita „ ciclul primar va studia „Hamlet” ca fiind unul dintre cele mai importante mituri ale romanilor. Aceasta aderare nu schimba nici binecunoscutele sintagme „codrul frate cu romanul”sau „romanul s-a nascut poet”…

Noi nu avem o marca de produs atat de puternica incat sa ne reprezinte. De exemplu, americanii au: Coca-Cola, Pepsi, McDonald’s si altele binecunoscute, francezii au parfumuri scumpe si haine de marca, eleganta si rafinament, elvetienii sunt renumiti prin marcile de ciocolata pe care le exporta si prin ceasurile lor. Intrebare: aceste produse se identifica foarte bine cu specificul acestor natiuni, aceste produse definesc tarile respective, pe noi ce produs ne defineste cel mai bine ? Raspunsul este ca nu exista nici un astfel de produs sau daca exista nu a fost foarte bine pus in valoare pana in momentul de fata. “Dracula” consider ca este un mit exagerat, pe care numai occidentalii il vad ca pe unul reprezentativ pentru romani, insa tind sa cred ca nu este cel mai bun element de definire pentru noi.

Spre intelegera identitatii nationale romanesti in contextul globalizarii, incheiem prin a cauta o cale de mijloc. Principiul lui Heraclit ( “nu ne putem scalda de doua ori in apele aceluiasi rau” ) este valabil tot asa cum, la polul opus, e valabila si expresia romaneasca: „Apa trece, pietrele raman”, adica esentele. Doua metafore cu subiect „acvatic”, prima absolutizand trecerea, schimbarea, a doua afirmand statornicia si rezistenta.

1 comentarii:

  1. Identitatea nationala nu este ceva palpabil, nu este ceva din care sa faci un scop in sine, ci este insasi matricea stilistica - asa cum spunea Lucian Blaga - a unui popor.